Banii devin tot mai mult o modalitate nesigura de conservare a valorilor

riscante.

Anul trecut, cererea de aur s-a situat la un nivel-record dupa valoarea achizitiilor, respectiv 236,4 miliarde dolari. Cantitatea comercializata a fost insa mai mica decat in 2011, cu un total de 4.405 tone. Parea ca cererea s-a stabilizat, iar aurul nu mai este cautat pentru siguranta investitiei. Dar a aparut, intre timp, criza din Cipru, care a facut indezirabila si moneda euro. Adica, vom avea din nou cerere pentru metalul pretios.

Rezervele bancilor centrale din toata lumea s-au modificat destul de putin, ca structura valorica, in ultimii 12 ani. Aurul, spre exemplu, a ramas la o proportie de 13% din total, procentaj la care se gasea si in 2000, si in 2012. Diferenta este insa de pret, avand in vedere cresterea din ultimii zece ani, de la circa 300 de dolari pe uncie pana la 1.600 dolari,  cu un varf in 2011 de circa 1.900 dolari.

Evolutia valorica constanta s-a pastrat, prin scumpire, chiar daca bancile centrale au fost vanzatori neti pana acum doi ani. Bancile au vandut „pe crestere“, adica in raliul sustinut al cotatiei aurului, dar s-au trezit in plina criza ca au nevoie de diversificare si de stabilitatea pe care o ofera metalul pretios. Ceea ce a dus, anul trecut, la achizitii nete ale bancilor nationale de 534,6 tone, nivel care nu a mai fost intalnit din 1964.

Cea mai importanta modificare din rezervele internationale este cea legata de dolarul american (moneda si active denominate in dolari). Daca in 2000 avea o pondere 62% din total, in 2012 a coborat pana la 54%. In schimb, rezervele in euro au urcat de la 16% pana la 22%. Dolarul s-a depreciat serios in ultimii ani, dar tot ramane principala valuta a bancilor centrale. Iar euro, ce parea a fi valuta capabila sa inlocuiasca dolarul, are probleme din ce in ce mai mari.

Nesiguranta scumpeste aurul

Detalii, pe Capital