Cum se transmit preturile la alimente de la producator la raft in Romania: fabrica adauga un leu, consumatorul plateste doi
România este unul dintre statele membre cu o discrepanta mare în ce priveste transferul majorarii pretului de producator în cresterea pretul la raft. În decembrie anul trecut, daca producatorul a adaugat un leu fata de decembrie 2017, retailerul a pus 2,2 lei. În Cehia, spre exemplu, cumparatorii obisnuti au vazut avansuri de pret mici la raft, apropiate procentual de cresterea operata de producatori.
In luna decembrie 2018, pretul la raft al produselor alimentare a urcat mai mult decat dublu fata de cat au majorat producatorii preturile la poarta fabricii, arata o analiza a ECONOMICA.NET pe baza datelor publicate de Eurostat prin Food Price Monitoring Tool.
Mai exact, din datele Eurostat, preturile cu care a plecat marfa din fabrica au crescut fata de anul anterior cu 1,7%, in timp ce la raft marfa a ajuns sa coste cu 3,9% mai mult fata de decembrie 2017. Daca, spre exemplu, un produs care costa 100 de lei la poarta fabricii in decembrie 2017 s-a scumpit cu 1,7 lei (plus 1,7%), in magazine respectivul produs a ajuns sa coste cu 3,8 lei mai mult (plus 3,8%).
Romania este astfel unul dintre statele membre cu discrepanta mare dintre cresterea preturilor la producator si majorarea preturilor la consumatorul final.
Ca exemplu, la poarta fabricii s-a scumpit mancarea si pentru consumatorii francezi care au scos din buzunare cu 2,7% mai mult comparativ cu anul anterior, in timp ce de la producator marfa a plecat cu 1% mai scumpa comparativ cu decembrie 2017.
Insa, poate cel mai relevant dintre exemple este ce se intampla in Bulgaria. La sud de Dunare, majorarile de pret au fost de 2,6% la producator si de doar 2,7% la raft. In Ungaria de 3,7% la producator fata de 4,8% la raft, iar in Germania de 0,5% la producator si de 1% la raft.
"Motivele ar fi multe, dar daca discutam din punct de vedere al modului in care se comport piata din Romania, in ultimul an deficitul balantei comerciale cu mancare a crescut, iar asta inseamna ca industria alimentara nu este suficient de finantata si incurajata sa produca cu valoare adaugata mare. Exista o dezvoltare a fermelor mari din productia vegetala care au o forta de negociere mare, dar pentru produsele materie prima. In rest, forta de negociere a fermelor este net inferioara fata de forta de negociere a retailului, de aceea partenerul nostru principal, consumatorul, nu beneficiaza de eventualele scaderi de pret de la poarta fermei. Spre exemplu, astazi, se vinde porcul gras, in viu, cu pretul de 3,7 -3,8 lei pe kg. Daca urmarim pretul pana la raft,la carcasa de porc nu exista niciun fel de reducere asa cum este la poarte fermei care vinde sub pretul de cost. Ar trebui sa existe o strategie de finantare a industriei alimentare pentru realizarea unei productii cu valoare adaugata mare, pentru a putea echilibra balanta comerciala", a explicat pentru ECONOMICA.NET Emil Dumitru, presedintele PRO Agro.
La randul sau, Dana Tanase, directorul Asociatiei Romane a Carnii, sustine ca diferenta dintre cele doua pretul se explica prin diverse costuri care apar pe lant, de la producator la magazin.
Detalii, pe Economica