Povestea romancei care administreaza asigurarile de viata ale ungurilor
Cornelia Coman are 39 de ani si lucreaza in domeniul asigurarilor de viata de mai bine de 16 ani, iar din 2012 este directorul general al ING Asigurari de Viata si Pensii din Ungaria. Capital va prezinta traseul profesional al romancei care a pornit de la un salariu de 250 de dolari pe luna si a ajuns sa conduca o companie importanta in Ungaria.
Capital: Care a fost primul job?
Cornelia Coman: Am început sa lucrez înca din timpul facultatii, în departamentul financiar al unei companii de asigurari generale. Primul salariu a fost de 250 de dolari pe luna, dar dupa un an si jumatate ajunsesem sa câstig dublu.
Capital:Cum ati ajuns sa lucrati la compania pe care o conduceti acum?
Cornelia Coman: În perioada în care lucram la compania de asigurari generale am participat la o întâlnire UNSAR unde am avut ocazia sa-i întâlnesc pe CEO-ul si CFO-ul ING Asigurari de Viata (Nederlanden pe atunci) de la acea vreme, ambii expati. Profesionalismul lor demonstrat pe parcursul discutiilor care s-au purtat la acea întâlnire m-a impresionat si m-a determinat sa-mi doresc sa fiu parte din echipa lor. În plus, în timpul studiilor îmi descoperisem pasiunea pentru actuariat si ING era singura companie de pe piata din România care avea un astfel de departament. Am aplicat si imediat dupa examenul meu de licenta, am participat la un interviu pentru a obtine postul de actuar deschis recent.
Capital: Cum era programul din România în comparatie cu cel pe care îl aveti acum?
Cornelia Coman: Am preluat mandatul de CEO al ING Asigurari de Viata la sfârsitul anului 2008, dupa 10 ani în care m-am dezvoltat în companie si odata cu aceasta. Am primit aceasta responsabilitate noua într-o perioada în care debuta criza economica din România, iar pe plan personal deveneam mama pentru a doua oara. Perioada care a urmat a fost, asadar, plina de provocari, pentru ca efectele crizei se transpuneau în neîncrederea clientilor în institutiile financiare si, totodata, în îngrijorarea colegilor mei referitoare la locul lor de munca. Rolul meu si al echipei de management a fost sa transformam aceasta situatie într-o oportunitate pentru business-ul nostru si sa-i determinam pe toti colegii nostri sa adopte aceasta schimbare de perspectiva asupra lucrurilor. A fost un mandat dificil, dar si o experienta care m-a ajutat sa învat lucruri pe care, într-o situatie normala, probabil le-as fi acumulat într-o perioada mai îndelungata. În ceea ce priveste timpul pe care îl petrec la birou, lucram în medie 10 ore pe zi în România si îmi pastrez acest program si în Ungaria, dar aloc întodeauna sfârsitul de saptamâna familiei mele.
Detalii, pe Capital
