Cei patru romani care stau la masa cu gigantii imobiliari

Daca la începutul pietei imobiliare moderne, în anii 2005-2006, antreprenorilor români le lipsea know-how-ul si forta financiara a marilor fonduri de investitii de pe pietele mature, astazi sunt tot mai multi care dispun de resurse financiare, însa procesul de dezvoltare a unui portofoliu care sa îi plaseze în top este de durata. Majoritatea acestor investitori imobiliari români fac acum parte din patura de mijloc a mediului de afaceri. Liviu Tudor, Dinu Patriciu, Iulian Dascalu si Gabriel Popoviciu sunt singurii investitori români prezenti în topurile celor mai mari proprietari de cladiri de birouri si spatii comerciale din România, sectorul spatiilor logistice fiind dominat exclusiv de fonduri straine. Cu exceptia lui Dinu Patriciu, pentru care investitiile imobiliare au fost un pariu, ceilalti trei antreprenori au un profil similar.

„Dinu Patriciu a avut parteneriate cu fonduri straine ca sa mai distribuie din risc. El nu a dezvoltat nimic de la zero. Portofoliul sau e construit prin achizitii. Acum, el vrea sa vânda si nu stie cum sa scape de proprietati. Ceilalti trei s-au bazat pe capital bancar si nu pe parteneri straini sau pe codezvoltatori. Profilul lor este foarte similar. Toti sunt mândri de portofoliul lor si nu vor sa vânda nimic pentru ca au crescut un copil genial; este o investitie emotionala si financiara enorma. Oricine ar veni la ei sa cumpere trebuie sa plateasca un pret premium, datorita atasamentului emotional“, îi caracterizeaza Ilinca Paun, managing director al companiei de consultanta imobiliara Colliers International România.

Chiar daca si pe pietele mature exista antreprenori de tipul lui Tudor, Dascalu si Popoviciu, acestia gestioneaza cu precadere afaceri de familie. Majoritatea investitorilor de pe pietele imobiliare dezvoltate urmeaza un concept de afaceri bazat pe constructie si vânzare. Cei trei investitori români nu au în plan realizarea unui exit prea curând, si asta se observa din modul în care îsi structureaza resursele interne. De regula, un dezvoltator imobiliar traditional externalizeaza serviciile de tipul vânzari, închirieri, facility si property management, project management sau arhitectura, pentru a nu avea probleme de restructurare în momentul vânzarii proprietatilor construite, pe când cei trei antreprenori români au încercat sa îsi angajeze oameni sau au propriile firme specializate pentru aceste servicii, strategie care denota o viziune pe cel putin 10-15 ani.

„Acest tip de investitori simte nevoia sa-si puna eticheta, sa lase o mostenire. Sunt sigura ca, în subsidiar, vor sa demonstreze ca si un dezvoltator român poate sa construiasca un portofoliu, nu doar investitorii straini. E o dorinta de a creste un business în România. Ei vor sa aiba un portofoliu mare de proprietati, de care sa fie mândri si sa îi reprezinte“, concluzioneaza Ilinca Paun.

Viziune corporatista

Nu se considera un om de afaceri influent si nici nu si-a propus sa devina un lider de opinie, însa îsi doreste sa ajunga asemenea oamenilor puternici ai lumii pe care i-a întâlnit. „Senzatia pe care o ai când vorbesti cu oameni care înseamna si au însemnat ceva pentru multe destine este de echilibru, de masivitate, lipsa de reactie conjuncturala. Sunt oameni care cred într-un ideal si îl urmaresc. Mi-ar placea sa fiu si eu asa“, spune Liviu Tudor, antreprenorul care, în decurs de zece ani, a ajuns sa ocupe locul doi într-un top al celor mai mari proprietari de spatii de birouri din tara, cu 150.000 mp dezvoltati.

Detalii, pe Capital