Consiliul Concurentei analizeaza posibilitatea de a plafona pretul carburantilor
Ministrul Finatelor a vorbit despre posibilitatea de înghetare a preturilor la carburanti. Ulterior, presedintele Consiliului Concurentei a anuntat ca analizeaza propunerea, care i se pare “legitima”. Cum masura este una vadit de stânga, l-am întrebat despre ea si despre efectele ei pe Cristian Paun, profesor de economie la Academia de Stiinte Economice si persoana cu vederi de dreapta asumate.
Context:
Consiliul Concurentei analizeaza posibilitatea de a plafona pretul carburantilor Ministrul Finantelor vorbeste despre plafonarea preturilor la carburanti in benzinarii
Personal, cum apreciati aceasta masura a stabilirii unui pret fix la carburanti?
Fixarea unui pret de catre stat este cel mai mare rau care se poate aduce economiei de piata. Desi, aparent masura pare buna si imbratisata de cei mai multi dintre noi, fixarea pretului inseamna transformarea sa in ceva inutil pentru decizia economica. Pretul este o variabila economica esentiala in alocarea resurselor intr-o economie: cand el creste, arata clar un dezechilibru intre cerere si oferta acelui bun sau serviciu specific. Consumatorii vor preturi cat mai mici (gratis daca se poate). In cele mai multe cazuri fixarea pretului se va face in favoarea acestora. Adica pretul se va fixa mult sub nivelul sau economic. Consecinta este ca, intr-o astfel de piata in care statul fixeaza preturi, companiile private nu mai pot face calcule si nu mai pot decide economic. Si pleaca. Iar daca pleaca se deterioreaza oferta (concurenta) si conditiile din piata. In final, tot consumatorul va suferi pentru ca va avea pretul fixat jos dar nu va mai avea multe optiuni de cumparare. Oferta se va reduce dramatic si vom ajunge ca in vremea socialismului: vom circula restrictionat, va aparea cartela de carburanti, va aparea o incetinire a activitatii economice. E reteta ”clasica” de a nu rezolva problema pe care fixarea pretului pretinde ca o rezolva.
Se poate aplica, dat fiind ca suntem stat membru al UE? S-a mai aplicat undeva in Europa de o maniera generalizata?
Este principala provocare pe care va trebui sa o rezolve aceasta masura aberant, anti-piata si complet in afara economiei. Romania ca stat membru s-a angajat ca mentine o economie de piata functionala. Ca scoate statul din mecanismul de formare al preturilor, ca liberalizeaza pietele, ca incurajeaza concurenta, ca protejeaza consumatorul. Foamea de voturi e mare si credibilitatea celor de la putere tinde catre zero pe zi ce trece. Si atunci cauta cu disperare sa se agate de tot felul de fantezii populiste. Care, in final, le vor face mai mult rau decat bine (politic vorbind). In prima clipa cand vom incerca fixarea preturilor ne vom trezi cu reactii usturatoare din partea UE. Vom plati mai mult decat face toata aceasta incompetenta servita pe post de politici publice sofisticate.
In cazul in care, sa spunem, un pret fix de vanzare la pompa ar coincide cu o crestere a cotatiilor produselor petroliere pe piete (generata de cresterea pretului barilului), ce se va intampla? Isi vor asuma companiile petroliere pierderea si vor vinde in continuare carburanti in Romania desi pretul ar putea fi mai mic decat costul? Vor vinde la export?
Detalii, pe Economica
