Topul celor mai costisitoare institutii publice
Fie pentru ca ne este mai usor sa criticam, din principiu, aparatul birocratic, fie pentru ca, prin profilul lor, institutiile statului au activitati extrem de diverse, in general nu judecam administratia publica in termeni de eficienta si profit. Am incercat, mai jos, sa analizam aceste institutii nu cu prejudecati, ci cu cifre
Daca ne-am lua dupa felul in care se achita de responsabilitati departamentele de comunicare si contabilitate din administratia publica, putine institutii de stat ar merita sa intre intr-un clasament al „celor mai eficiente“. Este o raritate ca ministerele si organismele aflate in subordinea lor sa isi publice pe site executia bugetara, personalul alocat, rapoartele anuale sau oricare alte documente care, potrivit legii, ar trebui sa fie la indemana oricarui curios. Iar cand o fac, informatiile sunt adesea invechite, datand de prin 2010. Trecand insa de aceste aspecte „superficiale“, felul in care sunt conduse aceste institutii si in care sunt gestionate sumele pe care le au la dispozitie (venituri la care, adesea, nici marile companii multinationale nu pot spera) difera substantial de la una la alta.
Statut diferit, performante asijderea
Daca majoritatea institutiilor publice sunt suta la suta bugetofage (adica, prin insusi statutul de functionare, isi bazeaza cheltuielile doar pe sumele alocate din vistieria statului), altele reusesc sa-si acopere o parte din nevoile financiare din venituri proprii. Ponderea acestor sume este uneori de doar cateva procente din total. De exemplu, Institutul Cultural Roman, care are venituri de un milion de lei anual la cheltuieli de 43 de milioane, sau Camera Deputatilor, care obtine venituri proprii de sapte milioane de lei (cel mai probabil din inchirierea unor spatii din Palatul Parlamentului), dar cheltuieste de 30 de ori mai mult. In alte situatii, insa, veniturile atarna ceva mai greu in buget.
Detalii, pe Capital
